Work from home – ce fain, ce fain!

În timpurile astea interesante mă bucur că putem explora la scară largă ce înseamă work from home cu toate avantajele și deazvantajele lui. Deși IT-ul e unul din cele mai avansate domenii din România ca politici de HR, tot timpul am găsit o rezistență serioasă la munca de acasă pe termen lung și ce poate însemna ea din punctul de vedere al implicării angajatului. Și iată că natura ne dă o oportunitate faină pentru a face experimentul muncii de acasă la nivel macro.

Ce o să fie greu? Să nu pierzi legătura cu oamenii la nivel personal, să înlocuiești tabieturi mici de cafea sau țigară cu colegii, să fii într-un meeting online și să nu vezi fața interlocutorului prea bine, să fii sigur că celălalt a terminat de vorbit și poți începe tu, să îți dai seama de reacția participanților la ce comunici, să vezi dacă ceilalți participă activ sau fac altceva, să regândești evenimentele recurente, să abordezi HR-ul altfel… Oau, zeci de oportunități de a fi creativi ne stau în față.

Pe lângă aceste dificultăți de comunicare va fi interesant cum ne organizăm noi viața de acasă ca să putem lucra așa pe termen mediu-lung. Când munca intră cu papucii de casă în viața personală, pentru o scurtă perioadă de timp, produce o senzație interesantă de vacanță. Stai liniștit în pat și lucrezi în pijama până la prânz cel puțin și ești într-un joie de vivre ușurel. După câteva zile devine semi-enervant să te culci și să lucrezi în același pat și parcă ai vrea o pernă rece când te pui la nani și să nu mai fii ușor melancolic.

Aici hop, vin eu cu ce am observat că funționează la mine de-a lungul multelor mele răceli sau dureri de șold care m-au consemnat la domiciliu zile în șir.

Am observat că rutina îmi face bine. Chiar dacă lucrez de acasă, mă trezesc la aceeași oră ca de obicei și mă apuc de lucru la aceeași oră. Iau masa de prânz la aceeași oră și închid calculatorul cam la aceeași ora ca și când aș fi la birou.

“Biroul” mi l-am făcut în altă cameră decât dormitorul sau zona în care stau cel mai mult și pe care le asociez cu “acasă” și timpul meu liber. Am încercat să găsesc un scaun pe care să fiu la un nivel confortabil față de monitor și să nu mor progresiv de durere de spate. Aici cred că fiecare o să aiba un mic chin. Oare nu putem lua cu împrumut scaunul de la birou? Întrebați, poate nu e mare lucru și ar ajuta mult.

Dimineața merg la serviciu: adică mă spăl, mă pieptăn, mă îmbrac măcar cu o chestie cu care aș merge și la birou și plec la “birou” cu cafeaua mea. Încerc să păstrez același ritual de dimineață pe care îl aveam și la serviciu. Acolo ajungeam, îmi luam o cafea și citeam mailurile, deci…fac același lucru.

O chestie care pe mine mă ajută la dez-alienare este să fac toate call-urile video și evit să am numai discuții text cu colegii. Vreau să le văd fețele, animalele de casă, copiii, tot ce nu văd și despre care nu mai aud din cauza lipsei pauzelor sau întâlnirilor pe coridor. Am aflat zilele astea că o colegă are un iepure și mi s-a părut foarte ciudat, nu mi se părea că e o persoană care ar avea un iepure.

Eu am două pericole când lucrez de acasă: să supralucrez și să ronțăi chestii non-stop. La supralucrat mă ajută rutina cu orele și să am cumva un birou clar. La intrarea în perioada de lucru acasă m-am asigurat că nu sunt dulciuri care îmi plac prin casă și că frigiderul e plin numai de ce îmi face bine ( plus mult alcool).

Ca să evit să supralucrez îmi pun reminder la finalul zilei și la prânz ies pe balcon cu o cafea și stau 10 minute numai să iau aer și să îmi curăț capul. Nu vorbesc cu nimeni, nu rezolv nimic, numai compensez pentru lipsa de aer și de relaxare care mi-o aduceau pauzele de la serviciu.

Am observat că dacă am un televizor pornit prin zonă, acesta devine fără să vreau un mega distractor, așa că e mai bine să stea închis de tot cât timp sunt la “serviciu”.

Pe lângă pericole, mai am o problemă care mă deranjează tare la mine: când sunt într-un call și lumea începe să vorbească chestii care nu mă interesează, nemaifiind constrânsă de prezența fizică în același birou, foarte ușor mă apuc să mă uit pe altceva sau să îmi iau telefonul să mă ocup de alte chestii. Mă trezesc răspunzând frugal la mesaje sau citind vreun mail în timp ce ascult și ce se vorbește în call ca să aud măcar dacă mi se spune numele. Problema mea cu asta e că threadul secundar pe care rulez mă face ca răspunsurile la mesaje sau citirea de mailuri să fie superficiale și de multe ori iau decizii prea repede sau uit ușor dacă trebuia să fac ceva legat de acel mail. Deși mă chinui tare de fiecare dată când mă apucă să mă controlez nu reușesc mai deloc sau foarte greu.

Dacă aveți copii cu voi acasă în timp ce lucrați…îmi pare rău. Nimic de mai sus nu va funcționa dacă pruncii sunt la vârsta la care vă solicită atenția aproape non-stop. Am auzit însă că asta ar funcționa:

sursa: nu mai gasesc sursa, dar era pe Facebook la un prieten. scuze!

sursa foto intro: Shutterstock

Debriefing – Eveniment VII – Cu sau fără facultate în IT

Subiectul ăsta a fost sugerat de un participant la o sesiune anterioară și mi s-a părut de actualitate și interesant. Ca absolvent de facultate pe sistem de 5 ani, din care 1,5 lucrați în paralel cu școala, într-o perioadă în care Google abia începea să prindă aripi și nimeni nu își imagina că dacă nu ai capul pătrat, nu ești tocilar și nu ai făcut matematici speciale pe pâine nu ai putea să lucrezi în domeniu, îmi era destul de clar spre ce parte înclin inconștient.

Am vrut să aflu în sesiunea asta de ce ai nevoie să fii un programator, ce îți dă natura și ce îți dă facultatea. Am abordat aceeași metodă și pentru UI/UX designeri, pentru că între noi era și Raluca care era curioasă de zona asta.

Pentru zona de programator am spart aptitudinile în două categorii:

Generale:

  • Cu negru vedeți aptitudinea
  • Cu albastru dacă e necesar pentru începători
  • Cu roșu de unde am putea achiziționa aptitudinea

Specifice:

  • Cu negru vedeți aptitudinea
  • Cu albastru dacă e necesar pentru începători
  • Cu roșu de unde am putea achiziționa aptitudinea

După ce am făcut listele de mai sus am început să povestim despre toate formele de învățare din domeniu și ne-am dat cu părerea despre prețuri și avantaje. Subliniez ne-am dat cu părerea pentru că poate greșim și nu avem informații suficiente, deci liniștiți spuneți-ne dacă e ceva greșit.

Concluzia sesiunii: Dacă ai aptitudinile generice și ai fost atent la unele materii de logică și algoritmică din liceu nu ai nevoie de facultate în domeniu pentru o carieră în IT. Ce ai nevoie, în schimb, e să îți aloci mult timp pentru studiu și pentru exercițiu, ceea ce facultatea îți aduce în general: timp pentru teme, laboratoare și lucrări, toate sunt momente în care ar trebui să fii forțat să stai la calculator și să scrii cod chiar și 8 ore pe zi. La finalul sesiunii concluzia noastră a fost că exercițiul codului ar putea face diferența substanțială de bază între cineva cu facultate și cineva fără.

Sper să vă fie de folos concluziile noastre și dați mai departe și altora care poate au nevoie de ele.

**Later edit: Se pare ca se poate deschide PFA si fara facultate daca aveti o adeverinta de la locul de munca anterior ca ati lucrat in activitati de creare software.

Întrebări

Întrebările sunt niște chestii minunate care ne ajută să aflăm mai multe despre lume și despre noi. Ce legătură are fraza asta semi-siropoasă cu noi și contextul acesta? Păi o să urmeze o serie de întrebări care o să mă ajute pe mine mai bine să vă cunosc și să mă organizez pe viitor cu idei noi pentru voi.

Răspundeți în maxim 53 de secunde. Și mulțumesc!

Debriefing – Eveniment VI – Interactiuni dificile

Ultimul eveniment al anului avea un subiect greu și de larg interes. Și-au anunțat intenția mulți oameni, dar pe cum se apropia evenimentul se retrăgeau ca doborâți de petreceri de Crăciun sau de viruși demenți.

Am rămas 12 și numărul ăsta a fost perfect pentru durata și tipul evenimentului. Pentru că subiectul este foarte vast am propun să tăiem o felie din el și să discutăm inițial despre interacțiuni dificile în care noi suntem cei ce trebuie să dăm un feedback sau să inițiem o discuție grea. Ne-am organizat în modul următor:

  • am notat fiecare pe scurt o situație tensionată
  • am pus în joc 3 puncte pe care fiecare participant trebuia să le distribuie pe subiecte
  • am făcut top 3
  • am discutat mai pe larg situațiile
  • am ales un filmuleț cu o metodă de abordare ( din cele pe care le-am pregătit eu pentru sesiune)
  • am încercat să aplicăm metoda respectivă printr-un joc de rol.

Mai jos aveți toate filmulețele pe care le-am strâns pentru sesiune. Am folosit primul și al treilea, dar toate sunt interesante și merg pe situații diferite:

Pe lângă mult, mult râs am ajuns și la niște concluzii clare:

  • Câteodată nu ai cum să calmezi un om, orice metodă ai folosi. Mai bine îi sugerezi să terminați discuția și să o reluați a doua zi după ce vă mai gândiți fiecare un pic.
  • Orice metodă ai vrea să folosești, când ești atacat revii la natura ta de bază: fie sari la luptă, fie fugi, fie te faci mic și accepți ce zice celălalt.
  • Jocul de rol la rece poate să te ajute numai să te pregătești pentru o interacțiune dificilă pe care o vei avea și pe care vrei să o exersezi, altfel nu te ajută la a face o retrospectivă pe ce ai fi putut să faci.
  • Înțelegem de multe ori greșit motivul pentru care dăm feedback și că dacă el nu are ca motiv un ajutor real pentru persoana receptoare și noi nu îl dăm cu intenția clară de a ajuta, atunci are șanse mici de reușită și devine foarte dificil pentru emițător.
  • Orice om nou în echipă, indiferent de domeniu, trebuie să treacă prin mai multe întâlniri de discuție a așteptărilor și a modului în care trebuie să își ajute echipa.
  • Dacă mai vine Adina, mai vine și Maria. ( asta e glumă de culise, dacă nu ați fost nu veți pricepe nimic )

Am păstrat pentru final trei chestii care pe mine m-au uns pe inimioară. Prima e că deja există un grup de bază stabil care vine la aproape toate întâlnirile și sunt oameni tare dragi mie cu care altfel nu cred că aș apuca să mă văd. Vă mulțumesc tare mult!

A doua e că pentru a doua oră la rând evenimentul s-a susținut singur financiar și din donații am acoperit plata sălii și kilul de mandarine adus de protocol. Vă mulțumesc la fel de mult!

Și la final am o a treia mândrie: faptul că am reușit să cresc o idee trăznită într-un eveniment independent unde învățăm unii de la alții, ne îmbogățim cu experiențele și ideile celorlalți, învârtim păreri și ne purtăm ca o adunătură de alcoolici anonimi( copyright Silvia).

No, Doamne ajută căci anul viitor începem în forță cu ego management sau cu o discuție aprinsă dacă avem nevoie de școală în IT.

Debriefing – Eveniment V – Poveștile de groază din recrutare

Se voia să fie un eveniment relaxat în care să ne hlizim, dar tot am dat-o în chestii serioase. Am povestit despre vârsta de la care devii nerecrutabil pentru că știi prea multe și să știți că e înspăimântător de joasă. Am povestit despre la diferențele între cum abordează fetele și băieții un interviu și aplicarea la un job nou și cred că pentru unii din noi a fost din seria Oau, pe bune? Și nu în ultimul rând am împărtășit povești din recrutare de genul: am deschis ușa și am dat nas în nas cu o tipă cu care m-am cunoscut pe Tinder...

La final am produs o listă de întrebări pe care noi nu am știut să le punem la primele noastre interviuri. De la noi citire către proaspeții aplicanți, poate ați vrea să întrebați și următoarele:

  • Ce înțelegeți prin program flexibil? Îmi dați niște exemple?
  • Care e planul de dezvoltare pentru mine pe următoarele una, trei, șase, doisprezece luni?
  • Cum mi-ați zice că fac o treabă bună?
  • Trebuie să fac ore suplimentare? În ce condiții și ce politică aveți?
  • Cui îi spun nevoile mele? Cine mă ascultă? Cine mă îndrumă?
  • De ce credeți că ar trebui să vin la firma voastră?
  • Ce ați face în anumite situații dificile? Ex: reducere de personal, întârziu dimineața…
  • Aveți clienți din state pentru care se stă în ședințe la ora 20:00?

De la noi niște idei către recruiteri:

  • Anunțurile de recrutare în zona de IT sunt mega încărcate și greu de urmărit și dedus care sunt competențele musai și nivelul lor.
  • Partea de povești cu pești din anunțuri este sărită și lumea trece la partea tehnică.
  • Când vine cineva la interviu ar fi grozav dacă i-ați răspunde dacă nu sunteți interesați. Și mai grozav ar fi dacă îi dați și feedback de ce nu l-ați ales.
  • Ar fi super genial dacă ați nimeri corect numele celui pe care îl contactați și tehnologiile pe care le are în CV.
  • O părere proastă despre un recruiter se răsfrânge asupra firmei, omul reținând mai degrabă numele firmei decât al persoanei care îl contactează.
  • Fetele au tendința să aplice pe poziții unde știu cât mai multe din tehnologiile enumerate în anunț și se auto-elimină de pe lista de candidați dacă nu ating cât mai bine profilul.
  • Băieții merg mai degrabă pe potențialul lor și pe ideea că o să se descurce și pe chestii noi dacă s-au descurcat până acum.

Sfat final: Tinder poate fi un risc. Mai bine să nu vă întâlniți cu oameni din propria industie 🙂

Debriefing – Eveniment IV – Ăla cu valorile

Evenimentul cu numărul IV, cunoscut și ca ăla cu valorile a atras oameni noi cu un vibe fain și povești interesante.

Am deschis subiectul povestind un pic cum ajunge o companie să se gândescă la valori, cum se face legătura dintre brand, marketing, vânzări, valori, angajare și managementul performanței. Am început de data aceasta cu un speech pentru că subiectul e o umbrelă mare și am vrut ca lumea să înțeleagă cadrul mai larg al discuției.

Ne-am mutat apoi spre a numi fiecare o valoare personală și cum arată ea la serviciu din acțiunile noastre. Am făcut asta ca să exemplificăm legătura dintre acțiuni și valori și să înțelegem că valorile pot exista fără ca ele să fie trâmbițate sau afișate și se văd de fapt prin acțiuni.

Paranteza interesantă e că deși eram un grup spontan, fără nicio legătura unii cu alții, am produs un set comun de valori, ceea ce vine să susțină și din partea eșantionului nostru statistic că toată lumea caută un set mic de motivatori și valori în mediul profesional:

  • recunoaștere
  • corectitudine & onestitate
  • profesionalism
  • respect
  • colegialitate
  • responsabilitate

mde

După acest pas, ne-am spart în două grupuri pentru un studiu de caz: un grup de top management și un grup reprezentant al angajaților, fiecare cu sarcina de a gândi strategia de creare și diseminare a valorilor în propia companie. la final, fiecare grup și-a spus abordarea și am alipit ideile pentru o imagine completă.

Concluziile au fost undeva în zona următoare:

cel mai organic și simplu moment de a construi aceste valori și de a le discuta conștient și asumat este în faza de început a companiei când încă vorbim de un grup de oameni care stau împreună pentru că sunt uniți de un ceva comun

cel mai dificil moment de a creiona valorile este când compania are o infuzie de management care nu a crescut odată cu ea, existând riscul de a impune top-down o cultura care e diferită de cultura reală a companiei

valorile rămân o vorbărie inutilă când managementul, la toate nivelele lui, nu se ghidează după ele și nu le transpune consistent în acțiuni

valorile rămân doar cuvinte dacă nu se intervine constant și planificat la propagarea lor și la transpunerea lor în realitate, acțiune care se poate întinde pe multe luni, poate chiar ani

cultura unei companii este creată de management și apoi propagată invizibil, în toate aspectele negative sau pozitive, de către angajați

un mod fain de a promova valori este prin identificare exponenților existenți și prin promovarea lor ( ceva în genul: Be like George)

Lumea a spus că întâlnirea a fost valoroasă, interesantă (cu capul drept, nu înclinat, ceea ce ar fi fost de rău), informativă, faină și super tare. Lumea a mai spus că ne lipsesc managerii din grup și că nu avem destulă diversitate în opinii, cumva ajungem să ne strângem cei ce gândim la fel.

Finalul a fost minunat: Oamenii sunt cele mai extraordinare chestii!

Debriefing – Eveniment III

Vă eram datoare cu debriefingul de la cel de-al treilea eveniment, când am vorbit despre transparență, așa că iată-l.

Topicul de transparență mi s-a părut foarte fain ca moderator pentru că mă așteptam ca toată lumea să zică din start daa, e foarte bună transparența. vrem transparență! , așa că am putut să ne jucăm un pic.

Am constuit patru cazuri și am zis să povestim despre ele. La final, doar, să concluzionăm cât de bună e transparența, când e bună și cum e bună.

Am avut următoarele cazuri:

  • Ai luat niște decizii tehnice foarte proaste și proiectul va dura mult mai mult decât ai preconizat. Cum spui asta clientului?
  • Ai decis să pleci din firma ta. Ai motive clare, știi că nu e cale de întors și e numai o chestiune de timp. Îi spui deschis șefului tău sau taci până ai ceva concret?
  • Ești manager într-o companie care ar putea să aibă probleme financiare serioase dacă nu reușește să găsească un proiect în cîteva luni. Ești transparent față de angajații tăi?
  • Ești în liceu și ai fost în tabără unde ai făcut toate tâmpeniile posibile. Îi povestești mamei când te înteabă ce ai făcut sau nu?

După discuții foarte faine, inclusiv niște povești despre ce a spus lumea mamei și ce efect a avut, lumea a ajuns la concluzia că transparența se ia cu lingurița:

  • tindem să fim mai transparenți cu cei care ne oferă transparență și cu care simțim că avem o relație de tip securizant
  • decizia transparenței vine cu evaluarea maturității și nivelului de informare a destinatarului
  • transparența poate fi poluantă dacă nu conține informație relevantă și utilă pentru destinatari

Dacă aveți întrebări sau vreți mai multe detalii, știți unde să aruncați un buzdugan.