Să îți faci căruță iarna

Una din cele mai des întâlnite întrebări venite de la clienți e dacă nu putem lucra mai repede și evident că nu putem lucra mai repede. Linia de cod, oricât de mult am sta în cap, tot la fel de repede va fi scrisă pe moment de echipă. Da, colegii pot crește în senioritate, pot învăța tot felul de chestii și linia de cod va fi scrisă mai repede, dar asta nu se poate întâmpla peste noapte. Și dacă nu putem crește viteza liniei de cod putem să fim mai rapizi totuși? Nu cu mult, dar cred că putem fi mai rapizi dacă ne uităm în găleata de risipă.

Risipă e un sistem intern care reacționeză încet, de exemplu durează peste 3-5 secunde să se deschidă sau să salveze informația pe care o completezi. Deși pare un timp ignorabil, dacă trebuie să faci acea operție de mai multe ori, nu o să poți lucra la altceva cât timp aștepți să se proceseze informația deoarece costul schimbului de context e prea mare pentru creierul tău, deci o să stai să aștepți să se încerce, eventual dând o geană pe social media.

Tot în găleata de risipă intră o sală de conferințe unde nu merg conexiunile, unde trebuie să schimbi cabluri sau să resetezi calculatorul sau lumea care întârzie la întâlniri. Nu am văzut ședință care să nu se întârzie 7-12 minute, înmulțiți cu numărul de participanți și faceți un calcul al costului.

În aceeași găleată intră un sediu unde nu ai acces ușor la mijloace de transport sau facilități de a lua prânzul în zonă. Când pe lângă mâncat a trebuit să mai faci 30 de minute pe drum, programul tău se decalează atât de mult că ajungi să lucrezi la ore la care nu mai ești eficient.

Să îți trimiți codul la revizuire sau la testare fără să îl verifici de două ori e tot risipă. Un defect minor, pe care îl puteai găsi repede, a făcut un drum distractiv prin sisteme și a ajuns până la colegul tău care l-a găsit, iar apoi a făcut cale întorsă pe aceleași cărări. Îți dai seama numai cât trafic a generat inutil acel defect?

Un calculator care nu performează la nevoile proiectului sau o imprimantă care se blochează mereu sunt generatoare de risipă. Pe lângă pierderea de timp, frustrarea care se crează scade eficiența și celui mai vajnic luptător.

Să bifezi un eveniment de HR, dar să nu îi maximizezi și să nu îi urmărești rezultatul sunt bani și timp aruncați pe geam.

Să distribui mailuri la o listă prea mare de destinatari e un mâncător de timp chiar și pentru cei din CC. Să faci review pe mail la un document luând părerea de la mai mult de 3-4 oameni se poate chema, pe lângă masochism personal, o gaură neagră care îți va înghiți timpul și energia. 

Un cod nementenabil sau folosind o tehnologie veche, o sesiune de planning pentru care lumea nu s-a pregătit sau o discuție despre cerințe unde clientul nu știe clar ce vrea, tot risipă sunt. Mă opresc aici din exemple, căci cred că ați prins ideea.

Reducerea risipei implică câteodată o investiție inițială pe care nimeni nu vrea să o facă pentru că sunt alte lucruri mai urgente pe care să dea bani și o activitate continuă la care nimeni nu are focus din cauza presiunii de livrare zilnică. 

Coexistarea cu risipa duce la acumularea ei, la un fel de a te obișnui cu răul și a începe să îi diminuezi amploarea. Atunci când ți se taie un buget sau clientul vrea ceva mai repede, reducerea risipei e ultimul lucru la care te uiți pentru că pare o mare adunătură de mărunțișuri care nu o să te ajute oricum.

Vă provoc să stați o săptămână cu ochelarii lui Ebenezer Scrooge pe ochi și să vedeți dacă puteți face o listă de schimbări măsurabile care să vă crească performanța și profitul. Bag mâna în foc că găsiți cel puțin zece.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s