Echipa, Gigel și părintele

Acum aproximativ 8 ani propuneam unei companii introducerea salarizării transparente. Și nu numai transparența salariilor, ci mia mult echipele să decidă cine și ce mărire primește în funcție de performanța fiecăruia. Utopie și SF mi s-a spus, ba chiar m-au trolat la maximum. Ideea nefiind dezvoltată, disecată și povestită părea neaplicabilă luată sec și la rece. Fără sponsori sau măcar curioși, ideea a murit în chinuri chiar acolo pe masă.

În capul meu se învârte încă, în forme diferite și se dezvoltă pas cu pas, dar la diferite intervale se întâmplă ceva care mi-o dă peste cap, oricât de departe aș fi ajuns deja cu ea.

Azi, de exemplu, am propus unei echipe să ridicăm mai sus în organizația clientului lipsa de reacție a responsabilului de produs. Așteptăm de mai bine de o lună niște confirmări/infirmări pe o bucată de produs și stăm pe masă cu muncă nevalidată și incompletă. În curând, când niște oameni se vor uita că timpul trece și noi tot nu gătăm, treaba asta o să înceapă să fie problematică. Deși ridicăm problema în fiecare săptămână de cel puțin două ori către responsabiliul de produs, treaba nu se mișcă. Echipa și-a manifestat în trecut frustarea latenței răspunsului așa că am zis că acum e momentul să fim un pic mai tranșanți. Ce credeți? Cel puțin doi dintre colegii de echipă au fost realmente îngrijorați de ce probleme ar putea avea responsabilul de produs și că totuși omul este foarte ocupat și că poate nu e ok să ridicăm la șefa lui că nu merge treaba.

Tipul e foarte de treabă și știm cu toții că își dă silința, dar are foarte mult de lucru și un coleg de echipă extrem de dificil. Eu cred că dacă am ridica problema poate l-am ajuta să conștientizeze și șefa lui că omul se află într-o situație dificilă. Echipa îl simte aproape și de treabă și nu vrea să îi creeze probleme, așa că mai degrabă și-ar diminua nemulțumirea decât să îi facă greutăți lui. Am ajuns la concluzia că nu fac nimic, iar azi am povestit iarăși cu el că nu este bine unde suntem și că îl ajut cu orice, numai să ne mișcăm un pic.

Făcând o buclă înapoi la introducere, cum ar putea o echipă să decidă deschis și de comun acord promovările și salariile când ei se simt ca o familie în care nimeni nu vrea să spună că Gigel a spart geamul și Gigel nu ar trebui să mai primească desert? Nici dacă Gigel e copilul din vecini care nu îi lasă să se joace cu mingea lui, nu l-ar putea penaliza așa simplu, doar are și el o viață grea.

Cred că tocmai am găsit un motiv pentru care avem nevoie de management. Managementul este părintele la care îl vor pârî toți pe Gigel, dar niciunul nu va fi reponsabil pentru pedepsirea lui Gigel, căci toți știm că părinții sunt nașpa și intră în descrierea postului lor să fie nasoi, adevăr demonstrat științific.

Poate că totuși era proastă ideea mea, dar mega ultra agilă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s