O prăjitură de echipă

De multe ori m-am întrebat ce ingrediente fac o echipă să funcționeze bine ca o echipă. O mână de oameni puși împreună care trebuie să lucreze cot la cot pentru a crea ceva pentru cineva. De multe ori ceva-ul e neclar, iar cineva-ul nu e tocmai cea mai plăcută colaborare posibilă, iar colac peste pupăză se mai adaugă termeni limite, contracte, manageri și oameni de vânzare. Toate proiectele au complexitatea adusă de elementul uman, iar eu cred că rolul unui lider e să îi facă pe toți să funcționeze împreună, indiferent de ciudățeniile fiecăruia.

Într-o echipă caut să găsesc câteva trăsături:

analiști/meticuloși – cei care întorc problema pe toate părțile și vor să se asigure că iau decizii cât mai bune pentru contextul lor, oricât timp le-ar lua să facă ceva, dar măcar să știe că e perfect. Ei sunt groaznici dacă nu au prin preajmă pe:

optimiști/hiper-optimiști – cei care sunt convinși că putem face orice, dar chiar orice și nici nu e așa de greu și sigur găsim soluții simple și ne pierdem cu firea prea ușor, iar dracul e mov închis. Ei sunt groaznici dacă nu au prin preajmă pe:

pesiminști/tragico-pesimiști – cei care sunt siguri că dracul e mai negru ca negru și la orice idee a optimiștilor vor găsi cazuri în care nu va merge nimic și ei știau de la început că așa va fi, dar nimeni nu îi crede pentru că toți sunt nașpa și lumea cu totul se duce de râpă. Ei sunt groaznici dacă nu au prin preajmă pe:

seninii calmi – cei care cred că e greu așa cum zic tragico-pesimiștii, dar vom reuși să dovedim aproape orice așa cum zic hiper-optimiștii, numai să ne ajute cineva să ne punem pe drumul drept, după aia ne descurcăm. Ei sunt groaznici dacă nu îi au prin preajmă pe:

ordonații – cei ce caută ordinea și claritatea în munca lor și în modul de organizare și sunt blocați în haos până nu curăță cineva puțin masa de lucru și face un pic de loc ca ei să se poată organiza. Nebunii aia de optimiști care vor să înainteze prin haos sunt de neînțeles. Ei sunt groaznici dacă nu îi au prin preajmă pe:

cei cu inițiativă – cei care împing lumea la acțiune și la a soluționa probleme, cei ce sunt focusați pe a rezolva lucruri și nu a petrece prea mult timp în impas sau pe loc. Ei sunt groaznici fără analiști și organizați și toți ar fi mai serioși fără:

cei distrați/întârziați/cu povești faine/cu cărți dubioase/cu hobby-uri ciudate/cu mame care le fac prea multă prăjitură/cu povești despre porcușori de guinea rotisați – cei ce aduc puțin chilii la masă pe lângă sare și piper și îi fac pe ceilalți să se gândească la lucruri mai ieșite din comun.

Sper că nu am uitat nimic de pe lista asta. Ideea e că fiecare aduce la masă trăsături care completează tabloul unei echipe, iar scopul unui lider e să identifice ce aduce fiecare la masă luând în considerare că masa are nevoie de trăsătura respectivă pentru a sta în echilibru. Acolo unde apare un dezechilibru va trebui el să compenseze, chiar dacă ce compensează nu e caracteristica lui ci chiar îi vine greu, nasol, ăsta îi e rolul. Sau compensează el sau aduce pe cineva să compenseze sau scoate pe cineva… soluții există.

Echipa perfectă nu va arată niciodată ca o familie fericită în care toți își seamănă și de aia se înțeleg, ci ca o familie în echilibru în care fiecare știe ce aduce el special la masă și tocmai pentru că aduce condimentul lui prăjitura iese bună. Cuișoare, ghimbir, lămâie, bicarbonat, vanilie… v-ați prins, nu? Alt scop al liderului e să îi facă pe toți să se simtă atât de bine la masă încât să se poarte natural și să își folosească liber condimentul, iar asta e oi oi, grea treabă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s