Bobo doll-ul în outsourcing

Încercam aseară să îl culc pe micuț pe când a început să se plângă că îl doare burtica. Ca o mama gâscă, i-am spus că normal că îl doare căci a băut prea mult lăptic. Copilul mă corectează că nu a băut prea mult lăptic ci că a mâncat prea mult la cină. În aritmetica lui nu există prea mult din ce îi place, el a băut ca de obicei un biberon de lapte și ce vină pentru durerea de burtă era de fapt mâncarea prea multă pe care eu i-am dat-o cu ceva chin cu câteva ore în urmă la cină. În aritmetica mea, trebuia să bea mai puțin lăptic, pentru ca să nu îl doară burta. Situația are o problemă și o soluție perfect validă din oricare punct ai privi. Soluția copilului este strâns legată de ce îi place lui cel mai mult pe lume: să își bea laptele din biberon seara înainte de culcare. Soluția mea este strâns legată de ce alimente cred eu că sunt mai bogate în nutrienți și astfel mai bine pentru el pe termen lung. Ca să evit un circ de seară, eu o să las de la mine și o să mă gândesc cum să fac cumva să fie bine, dar probabil că pentru o perioadă de timp, până mai crește copilul, o să mergem pe preferința lui și nu pe ce știu eu că e mai bine.

Situația asta, se întâmplă în orice firmă de outsourcing. Deși știm din experiență ce e mai bine pe termen lung din punct de vedere tehnic, lovindu-ne de preferința clientului și fiind fără sorți de izbândă în a-l convinge, lăsăm de la noi până mai crește clientul sau poate până se schimbă ceva la el.

Marea diferență între situația cu copilul și cea cu clientul este capitularea pas cu pas și picajul în neputință, în cel de-al doilea caz. Ca părinte știi că trebuie să faci bine, e de datoria ta. Nu poți abandona, nu poți ceda pe termen lung și o să tot încerci.

Ca lucrător pentru client ești un pic cu capul plecat, ești un pic îngrijorat să nu pierzi clientul și ești un pic conștient că nu ai pârghiile necesare schimbării. Dacă te tot dai cu capul de refuzuri, îți bagi picioarele și naiba să îl ia de inconștient. Asta e fuckup-ul major în outsourcing: că încerci în zadar să înveți clientul că cina e mai importantă decât lăpticul în timp ce tu îți pierzi echipa om cu om, ca apoi să abandonezi pas cu pas lupta, să îți cobori toate sandardele și să aștepți doar să se facă cinci să fugi acasă.

Cum să te ții plutind cât mai mult timp și să nu abandonezi:

  • greu, ca dracu de greu,
  • printr-o strategie clară pe care o ai în cap și pe hârtie și de care te ții la fiecare pas,
  • știind că nu plecăm capul nicio secundă, ci doar valsăm printre săbii,
  • aflând cum poate clientul să își bea lăpticul și să mănânce și cina,
  • fiind foarte sinceri cu noi din start ce înțelegem prin outsourcing și cum ne vedem rolul,
  • consultînd experți din exterior pe subiecte importante și nereconciliate,
  • în final, fiind un Bobo Doll, cu mai puțin păr pe piept, dar care se ridică de oricâte ori e lovit.

De ce să nu abandonăm: cause we have big balls of fire

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s