Debriefing – Eveniment VII – Cu sau fără facultate în IT

Subiectul ăsta a fost sugerat de un participant la o sesiune anterioară și mi s-a părut de actualitate și interesant. Ca absolvent de facultate pe sistem de 5 ani, din care 1,5 lucrați în paralel cu școala, într-o perioadă în care Google abia începea să prindă aripi și nimeni nu își imagina că dacă nu ai capul pătrat, nu ești tocilar și nu ai făcut matematici speciale pe pâine nu ai putea să lucrezi în domeniu, îmi era destul de clar spre ce parte înclin inconștient.

Am vrut să aflu în sesiunea asta de ce ai nevoie să fii un programator, ce îți dă natura și ce îți dă facultatea. Am abordat aceeași metodă și pentru UI/UX designeri, pentru că între noi era și Raluca care era curioasă de zona asta.

Pentru zona de programator am spart aptitudinile în două categorii:

Generale:

  • Cu negru vedeți aptitudinea
  • Cu albastru dacă e necesar pentru începători
  • Cu roșu de unde am putea achiziționa aptitudinea

Specifice:

  • Cu negru vedeți aptitudinea
  • Cu albastru dacă e necesar pentru începători
  • Cu roșu de unde am putea achiziționa aptitudinea

După ce am făcut listele de mai sus am început să povestim despre toate formele de învățare din domeniu și ne-am dat cu părerea despre prețuri și avantaje. Subliniez ne-am dat cu părerea pentru că poate greșim și nu avem informații suficiente, deci liniștiți spuneți-ne dacă e ceva greșit.

Concluzia sesiunii: Dacă ai aptitudinile generice și ai fost atent la unele materii de logică și algoritmică din liceu nu ai nevoie de facultate în domeniu pentru o carieră în IT. Ce ai nevoie, în schimb, e să îți aloci mult timp pentru studiu și pentru exercițiu, ceea ce facultatea îți aduce în general: timp pentru teme, laboratoare și lucrări, toate sunt momente în care ar trebui să fii forțat să stai la calculator și să scrii cod chiar și 8 ore pe zi. La finalul sesiunii concluzia noastră a fost că exercițiul codului ar putea face diferența substanțială de bază între cineva cu facultate și cineva fără.

Sper să vă fie de folos concluziile noastre și dați mai departe și altora care poate au nevoie de ele.

**Later edit: Se pare ca se poate deschide PFA si fara facultate daca aveti o adeverinta de la locul de munca anterior ca ati lucrat in activitati de creare software.

Debriefing – Eveniment VI – Interactiuni dificile

Ultimul eveniment al anului avea un subiect greu și de larg interes. Și-au anunțat intenția mulți oameni, dar pe cum se apropia evenimentul se retrăgeau ca doborâți de petreceri de Crăciun sau de viruși demenți.

Am rămas 12 și numărul ăsta a fost perfect pentru durata și tipul evenimentului. Pentru că subiectul este foarte vast am propun să tăiem o felie din el și să discutăm inițial despre interacțiuni dificile în care noi suntem cei ce trebuie să dăm un feedback sau să inițiem o discuție grea. Ne-am organizat în modul următor:

  • am notat fiecare pe scurt o situație tensionată
  • am pus în joc 3 puncte pe care fiecare participant trebuia să le distribuie pe subiecte
  • am făcut top 3
  • am discutat mai pe larg situațiile
  • am ales un filmuleț cu o metodă de abordare ( din cele pe care le-am pregătit eu pentru sesiune)
  • am încercat să aplicăm metoda respectivă printr-un joc de rol.

Mai jos aveți toate filmulețele pe care le-am strâns pentru sesiune. Am folosit primul și al treilea, dar toate sunt interesante și merg pe situații diferite:

Pe lângă mult, mult râs am ajuns și la niște concluzii clare:

  • Câteodată nu ai cum să calmezi un om, orice metodă ai folosi. Mai bine îi sugerezi să terminați discuția și să o reluați a doua zi după ce vă mai gândiți fiecare un pic.
  • Orice metodă ai vrea să folosești, când ești atacat revii la natura ta de bază: fie sari la luptă, fie fugi, fie te faci mic și accepți ce zice celălalt.
  • Jocul de rol la rece poate să te ajute numai să te pregătești pentru o interacțiune dificilă pe care o vei avea și pe care vrei să o exersezi, altfel nu te ajută la a face o retrospectivă pe ce ai fi putut să faci.
  • Înțelegem de multe ori greșit motivul pentru care dăm feedback și că dacă el nu are ca motiv un ajutor real pentru persoana receptoare și noi nu îl dăm cu intenția clară de a ajuta, atunci are șanse mici de reușită și devine foarte dificil pentru emițător.
  • Orice om nou în echipă, indiferent de domeniu, trebuie să treacă prin mai multe întâlniri de discuție a așteptărilor și a modului în care trebuie să își ajute echipa.
  • Dacă mai vine Adina, mai vine și Maria. ( asta e glumă de culise, dacă nu ați fost nu veți pricepe nimic )

Am păstrat pentru final trei chestii care pe mine m-au uns pe inimioară. Prima e că deja există un grup de bază stabil care vine la aproape toate întâlnirile și sunt oameni tare dragi mie cu care altfel nu cred că aș apuca să mă văd. Vă mulțumesc tare mult!

A doua e că pentru a doua oră la rând evenimentul s-a susținut singur financiar și din donații am acoperit plata sălii și kilul de mandarine adus de protocol. Vă mulțumesc la fel de mult!

Și la final am o a treia mândrie: faptul că am reușit să cresc o idee trăznită într-un eveniment independent unde învățăm unii de la alții, ne îmbogățim cu experiențele și ideile celorlalți, învârtim păreri și ne purtăm ca o adunătură de alcoolici anonimi( copyright Silvia).

No, Doamne ajută căci anul viitor începem în forță cu ego management sau cu o discuție aprinsă dacă avem nevoie de școală în IT.

Debriefing – Eveniment V – Poveștile de groază din recrutare

Se voia să fie un eveniment relaxat în care să ne hlizim, dar tot am dat-o în chestii serioase. Am povestit despre vârsta de la care devii nerecrutabil pentru că știi prea multe și să știți că e înspăimântător de joasă. Am povestit despre la diferențele între cum abordează fetele și băieții un interviu și aplicarea la un job nou și cred că pentru unii din noi a fost din seria Oau, pe bune? Și nu în ultimul rând am împărtășit povești din recrutare de genul: am deschis ușa și am dat nas în nas cu o tipă cu care m-am cunoscut pe Tinder...

La final am produs o listă de întrebări pe care noi nu am știut să le punem la primele noastre interviuri. De la noi citire către proaspeții aplicanți, poate ați vrea să întrebați și următoarele:

  • Ce înțelegeți prin program flexibil? Îmi dați niște exemple?
  • Care e planul de dezvoltare pentru mine pe următoarele una, trei, șase, doisprezece luni?
  • Cum mi-ați zice că fac o treabă bună?
  • Trebuie să fac ore suplimentare? În ce condiții și ce politică aveți?
  • Cui îi spun nevoile mele? Cine mă ascultă? Cine mă îndrumă?
  • De ce credeți că ar trebui să vin la firma voastră?
  • Ce ați face în anumite situații dificile? Ex: reducere de personal, întârziu dimineața…
  • Aveți clienți din state pentru care se stă în ședințe la ora 20:00?

De la noi niște idei către recruiteri:

  • Anunțurile de recrutare în zona de IT sunt mega încărcate și greu de urmărit și dedus care sunt competențele musai și nivelul lor.
  • Partea de povești cu pești din anunțuri este sărită și lumea trece la partea tehnică.
  • Când vine cineva la interviu ar fi grozav dacă i-ați răspunde dacă nu sunteți interesați. Și mai grozav ar fi dacă îi dați și feedback de ce nu l-ați ales.
  • Ar fi super genial dacă ați nimeri corect numele celui pe care îl contactați și tehnologiile pe care le are în CV.
  • O părere proastă despre un recruiter se răsfrânge asupra firmei, omul reținând mai degrabă numele firmei decât al persoanei care îl contactează.
  • Fetele au tendința să aplice pe poziții unde știu cât mai multe din tehnologiile enumerate în anunț și se auto-elimină de pe lista de candidați dacă nu ating cât mai bine profilul.
  • Băieții merg mai degrabă pe potențialul lor și pe ideea că o să se descurce și pe chestii noi dacă s-au descurcat până acum.

Sfat final: Tinder poate fi un risc. Mai bine să nu vă întâlniți cu oameni din propria industie 🙂

Debriefing – Eveniment IV – Ăla cu valorile

Evenimentul cu numărul IV, cunoscut și ca ăla cu valorile a atras oameni noi cu un vibe fain și povești interesante.

Am deschis subiectul povestind un pic cum ajunge o companie să se gândescă la valori, cum se face legătura dintre brand, marketing, vânzări, valori, angajare și managementul performanței. Am început de data aceasta cu un speech pentru că subiectul e o umbrelă mare și am vrut ca lumea să înțeleagă cadrul mai larg al discuției.

Ne-am mutat apoi spre a numi fiecare o valoare personală și cum arată ea la serviciu din acțiunile noastre. Am făcut asta ca să exemplificăm legătura dintre acțiuni și valori și să înțelegem că valorile pot exista fără ca ele să fie trâmbițate sau afișate și se văd de fapt prin acțiuni.

Paranteza interesantă e că deși eram un grup spontan, fără nicio legătura unii cu alții, am produs un set comun de valori, ceea ce vine să susțină și din partea eșantionului nostru statistic că toată lumea caută un set mic de motivatori și valori în mediul profesional:

  • recunoaștere
  • corectitudine & onestitate
  • profesionalism
  • respect
  • colegialitate
  • responsabilitate

mde

După acest pas, ne-am spart în două grupuri pentru un studiu de caz: un grup de top management și un grup reprezentant al angajaților, fiecare cu sarcina de a gândi strategia de creare și diseminare a valorilor în propia companie. la final, fiecare grup și-a spus abordarea și am alipit ideile pentru o imagine completă.

Concluziile au fost undeva în zona următoare:

cel mai organic și simplu moment de a construi aceste valori și de a le discuta conștient și asumat este în faza de început a companiei când încă vorbim de un grup de oameni care stau împreună pentru că sunt uniți de un ceva comun

cel mai dificil moment de a creiona valorile este când compania are o infuzie de management care nu a crescut odată cu ea, existând riscul de a impune top-down o cultura care e diferită de cultura reală a companiei

valorile rămân o vorbărie inutilă când managementul, la toate nivelele lui, nu se ghidează după ele și nu le transpune consistent în acțiuni

valorile rămân doar cuvinte dacă nu se intervine constant și planificat la propagarea lor și la transpunerea lor în realitate, acțiune care se poate întinde pe multe luni, poate chiar ani

cultura unei companii este creată de management și apoi propagată invizibil, în toate aspectele negative sau pozitive, de către angajați

un mod fain de a promova valori este prin identificare exponenților existenți și prin promovarea lor ( ceva în genul: Be like George)

Lumea a spus că întâlnirea a fost valoroasă, interesantă (cu capul drept, nu înclinat, ceea ce ar fi fost de rău), informativă, faină și super tare. Lumea a mai spus că ne lipsesc managerii din grup și că nu avem destulă diversitate în opinii, cumva ajungem să ne strângem cei ce gândim la fel.

Finalul a fost minunat: Oamenii sunt cele mai extraordinare chestii!

Debriefing – Eveniment III

Vă eram datoare cu debriefingul de la cel de-al treilea eveniment, când am vorbit despre transparență, așa că iată-l.

Topicul de transparență mi s-a părut foarte fain ca moderator pentru că mă așteptam ca toată lumea să zică din start daa, e foarte bună transparența. vrem transparență! , așa că am putut să ne jucăm un pic.

Am constuit patru cazuri și am zis să povestim despre ele. La final, doar, să concluzionăm cât de bună e transparența, când e bună și cum e bună.

Am avut următoarele cazuri:

  • Ai luat niște decizii tehnice foarte proaste și proiectul va dura mult mai mult decât ai preconizat. Cum spui asta clientului?
  • Ai decis să pleci din firma ta. Ai motive clare, știi că nu e cale de întors și e numai o chestiune de timp. Îi spui deschis șefului tău sau taci până ai ceva concret?
  • Ești manager într-o companie care ar putea să aibă probleme financiare serioase dacă nu reușește să găsească un proiect în cîteva luni. Ești transparent față de angajații tăi?
  • Ești în liceu și ai fost în tabără unde ai făcut toate tâmpeniile posibile. Îi povestești mamei când te înteabă ce ai făcut sau nu?

După discuții foarte faine, inclusiv niște povești despre ce a spus lumea mamei și ce efect a avut, lumea a ajuns la concluzia că transparența se ia cu lingurița:

  • tindem să fim mai transparenți cu cei care ne oferă transparență și cu care simțim că avem o relație de tip securizant
  • decizia transparenței vine cu evaluarea maturității și nivelului de informare a destinatarului
  • transparența poate fi poluantă dacă nu conține informație relevantă și utilă pentru destinatari

Dacă aveți întrebări sau vreți mai multe detalii, știți unde să aruncați un buzdugan.

Despre transparență, într-un mod transparent

Ce discutam?
Discutam despre transparenta. Discutam despre cum ne influenteaza lipsa transparentei si cum ne-ar putea motiva si implica prezenta transparentei si despre cat de transparenta ar trebui sa fie transparenta. Nu putem discuta nimic, insa, fara a defini ce e transparenta pentru noi si care sunt actiunile sub care se manifesta.  

De ce ai veni la o sesiune de brainstorming?
➡️Sa afli perspective diferite de cercul tau de lucru sau de domeniul tau.
📢 Sa cresti idei sau sa le omori în fasa.
🔇Sa ai rabdare sa asculti pareri diferite venite de la oameni cu stiluri diferite.
🏒Sa iei mai departe idei si să le duci în echipa ta.
📢Sa inveti medote noi de brainstorming si de facilitare

Cum te pregatesti?
Ca sa putem avea un brainstorming cu adevarat util, trebuie sa citesti inainte cat mai multe despre subiect. Cu cat ai mai multe intrebari si idei cu atat discutia va deveni mai interesanta.

Durata:
Sesiunea va avea aproximativ 3h, dar cum este vorba de brainstorming durata ei depinde de participanti.

Bilet:
Intrarea este libera, dar trebuie sa va rezervati un bilet deoarece numarul de locruri e limitat. Un brainstorming eficient va functiona cu 9-12 participanti. Daca ti-ai rezervat un bilet atunci inseamna ca exiata o probabilitate de 98% ca o sa vii la sesiune. Daca se intampla cei 2% atunci te rog anunta cat mai repede ca altcineva sa preia biletul tau.

Link bilet – a se folosi cu incredere!

Debriefing – Eveniment II

Cum am văzut că Evenimenul I a mers binișor am decis să lansez un survey cu subiecte posibilie. Feedback-ul bunicel m-a împins spre un nou subiect și o nouă sesiune.

Subiectul cu scorul cel mai mare a fost: NU! De ce nu putem spune nu? Când? Cui? Cum spunem nu?

Subiectul ăsta mi se părea mult diferit față de primul, așa că am ales o altă metoda de organizare.

În căutarea metodei de facilitare am construit pe următoarele premise:

  • o să fie un grup de 9-12 oameni care nu se cunosc între ei și nici nu o să aibă timp să se cunoască
  • personalitățile mai verbale vor acapara discuția în detrimentul celor mai timide, caracteristici accentuate de elementul de disconfort al unui grup necunoscut
  • subiectul poate deveni personal, iar discuția poate deveni intruzivă
  • ar trebuie să existe ceva de luat acasă ca modalitate sau reflecție personală
  • e un subiect care ne permite să mergem din teorie înspre practică

Cu gândurile astea în cap am făcut așa:

  • Am definit problema și am spart-o pe dimensiuni. Nu pot spune Nu din cauza mea, a destinatarului sau a contextului. Discuția a scârțâit un pic, dar încetișor când am povestit despre contexte, exemplele ne-au ajutat să intrăm în dezbatere.
  • Bazat pe contextele anterioare am discutat cum am putea spune Nu, cu formulări și exemple concrete
  • De aici am ajuns la un pas la care nu mă gândisem anterior: pregătirea și evaluarea contextului în decizia de a spune Da sau Nu.

  • Cu informațiile astea am pornit un joc de rol unde am luat specific o situație și am reprodus-o. Pe parcurs am oprit discuția să vedem cum funcționează ce se spune pentru participanți, am adăugat personaje sau am schimbat persoane în funție de ce spunea receptorul Nu-ului sau transmițătorul mesajului că funcționează. Din păcate nu pot încărca și un video…scuze..
  • Tema de luat acasă a fost întrebarea: Luând dimensiunile de la început eu/destinatar/context: Care e combinația ta fatală?

Ce vedeți în imagini sunt sumarizări bilingve doar. Dacă vreți mai multe informații practice despre ideile învârtite atunci dați-mi un semn.

Mulțumesc mult participanților, cred că am avut un grup foarte fain și deschis.

NU! Când? Cum? Cui? De ce?

Ce discutam?
V-ati gandit vreodata de ce nu puteti spune NU, in ce situatii si cui nu reusiti sa spuneti NU si cum ati putea spune NU fara ca asta sa va afecteze imaginea, cariera sau oportunitatile viitoare?
Haideti sa ne gandim impreuna cum am putea face ceva pozitiv dintr-un NU.

De ce ai veni la o sesiune de brainstorming?
➡️Sa afli perspective diferite de cercul tau de lucru sau de domeniul tau.
📢 Sa cresti idei sau sa le omori în fasa.
🔇Sa ai rabdare sa asculti pareri diferite venite de la oameni cu stiluri diferite.
🏒Sa iei mai departe idei si să le duci în echipa ta.
📢Sa inveti medote noi de brainstorming si de facilitare

Cum te pregatesti?
Ca sa putem avea un brainstorming cu adevarat util, trebuie sa citesti inainte cat mai multe despre subiect. Cu cat ai mai multe intrebari si idei cu atat discutia va deveni mai interesanta.

Durata:
Sesiunea va avea aproximativ 3h, dar cum este vorba de brainstorming durata ei depinde de participanti.

Bilet:
Intrarea este libera, dar trebuie sa va rezervati un bilet deoarece numarul de locruri e limitat. Un brainstorming eficient va functiona cu 9-12 participanti. Daca ti-ai rezervat un bilet atunci inseamna ca exiata o probabilitate de 98% ca o sa vii la sesiune. Daca se intampla cei 2% atunci te rog anunta cat mai repede ca altcineva sa preia biletul tau.

Link eveniment: https://www.facebook.com/events/373201260198736/

Inregistrare: Lasă un comment cu VIN!, atâta tot

Debriefing – Eveniment 1

Acum câteva zile am reușit să organizez întâlnirea de brainstoming de care vă ziceam aici: Nu vă e dor de un brainstorming?

După ce s-a aprins idee am pornit rapid să o înfăptuiesc ca să nu las frica să îți înfigă rădăcini precaute în mintea mea.

Am lansat evenimentul pe Facebook și am văzut că lumea reacționează. Atunci, am vorbit cu Dafina de la ClujHub care m-a ajutat într-un mod ultra eficient. După câteva mailuri aveam rezervată o sală. După ce ClujHub au promovat și ei evenimentul, aveam deja destui înscriși ca să pot să dau drumul proiectului meu fără emoții că nu o să strâng deloc oameni.

Vreau să vă povestesc cum am organizat evenimentul, poate vă ajută vreodată.

În căutarea metodei de facilitare am construit pe următoarele premise:

  • o să fie un grup de 9-12 oameni care nu se cunosc între ei și nici nu o să aibă timp să se cunoască
  • personalitățile mai verbale vor acapara discuția în detrimentul celor mai timide, caracteristici accentuate de elementul de disconfort al unui grup necunoscut
  • probabil majoritatea nu o să citească prea mult despre, subiect ceea ce va face un brainstorming deschis foarte dificil
  • subiectul este foarte vast și va fi destul de greu de facilitat într-o discuție liberă

Cu gândurile astea în cap am făcut așa:

  • Am sumarizat toți în grup subiectul, ca să fim siguri că vorbim despre același lucru. În paralel am încercat să identific cine s-a documentat mai mult sau știe mai multe despre subiect pentru a-i folosi ca ajutor.
  • Pentru a decide exact ce vom discuta, am folosit o metodă numita Starbursting care este o variațiune a mult mai cunoscutei metode Ishikawa fishbone. Cu ea am produs cât mai multe întrebări despre subiect. A rezultat asta:
  • Apoi, am distribuit fiecare 3 puncte între întrebările care ni se păreau cele mai interesante și am ales top 3 întrebări de dezbătut.
  • Ne-am spart în grupuri de 3, iar pe fiecare grup am ales un recorder ( aici m-am folosit de ce am observat la primul punct și am indicat eu recorderii). Fiecare echipă a primit o întrebare: echipa 1 întrebarea 1, echipa 2 întrebarea 2, echipa 3 întrebarea 3 și fiecare echipă a încercat să răspundă la acea întrebare. După 15 minute am rotit întrebările și recorderii între echipe, adică: recorderul 1 s-a mutat din echipa 1 în echipa 2. În echipa 2, el le-a prezentat soluția echipei 1 și împreună au trebuit să construiască peste ea. În mod similar recorderul 2 s-a mutat din echipa 2 în echipa 3, le-a prezentat ideea echipei 2 și a reluat construcția.
  • Astfel toate întrebările au mers la toate echipele, lumea s-a simțit mai confortabil într-un grup restrâns, iar sumarizarea s-a făcut simplu printr-o prezentare scurtă a fiecărui recorder.
  • Am reușit să formulăm la final unde credem că ar merge ROWE și unde nu. Scuze.. știu… scriu groaznic.

Concluzia a fost, în mod evident, că depinde… de momentul oportun care e dat de tipul de oameni, tipul de proiect și de tool-urile disponibile. Ideile schimbate în discuțile de echipă pot fi folosite indiferent de modul de lucru și mi s-au părut poate mai valoroase pentru fiecare participant comparativ cu concluzia.
Dacă vreți mai multe detalii dați un semn.

În retrospectivă, abordarea a funcționat binișor cu premisele date. Cred că sunt câteva chestii pe care le pot îmbunătăți pe data viitoare și m-am decis că va fi o data viitoare, dar trebui să gândesc un pic mai bine partea de marketing care acum a fost făcută pe cunoștințele mele mega limitate.

Mulțumesc Cristina, Matt, Mihai, Răzvan, Andreea, Ramona, Călin, Flavia ( ordinea este după așezarea inițială pe scaune, nu are niciun alt sens 🙂 ).

Nu vă e dor de un brainstorming?

Auziți, v-ar interesa o chestie?

De vreo câteva săptămâni tot citesc despre ROWE și caut informație pe net, dar nu dau de debate-uri și de explicații cum s-ar aplica și cum ar merge. Evident, aș putea angaja un coach ROWE de la gorowe.com, dar parcă nu mi-aș da concediul pe asta.

De aici mi-a răsărit chestia asta: pe voi v-ar interesa un grup de brainstorming cu participare aleatorie, din afara zonei voastre de proxime cunoștințe? Maxim 9 adulți, sau cât de cât adulți, deschiși la cap și cu destul curaj și dezinvoltură ca să vorbescă liber, care să stea la masă și să își stoarcă creierii cum ar funcționa o chestie de genul ROWE. Mă gândesc că pot fi oameni din orice domeniu, curioși și interesați de cum se pot face lucrurile diferit din punct de vedere al organizării, de exemplu. Fiecare aduce la masa experiența, ideile și lecturile sale, facem un blend, ne râdem, ne certăm pasiv-agresiv, la final ne complimentăm reciproc și poate iese ceva interesant.

Ați veni? Numai să știți că cineva trebuie să facă meeting minutes și să scrie concluziile. Îl găsim cu Pe o cioră se căc…